CUM sa NU ajungi la BURNOUT!

Buna dimineata oameni faini,

Desi e sambata si mi-am propus sa "nu lucrez" in weekend simt sa scriu ca sa impartasesc cu voi ceea ce traiesc si sa ma eliberez. De cand am inceput pe acest drum nou, mi-am propus ceva cu vehementa: "Nu o sa mai muncesc cum munceam inainte si orice ar fi o sa tin cont de limitele mele si de corpul meu cand se afla in stres". Buna decizie, nu? Mai ales ca am invatat aceasta lectie pe baza stresului cronic si a problemelor de sanatate. In momentul in care am decis "sa risc" si sa imi dau demisia de la vechiul job extrem de bine platit si de solicitant in aceeasi masura, fix pe premiza asta am mers: "Nu pot sa le fac pe ambele si nu vreau sa imi mai risc sanatatea prin suprasolicitare si alte nebunii". Buna decizie si asta. Dar credeti ca e usor sa scapi de acea voce interioara, de acel pitic din cap care iti reaminteste constant ceea ce ai invatat si exersat o viata? Recunosc ca inca nu imi este usor sa fiu PREZENTA si Constienta in fiecare moment. Ma fura peisajul si ma las dusa de valul vechilor obiceiuri. Cum scoti "perfectionistul" si "criticul" din om? Aparent nu il scoti :)). Indicat e sa il observi si sa il tii sub un oarecare control ca sa nu te controleze el pe tine. Sa va spun ce s-a intamplat. De cateva zile resimt niste migrene destul de suparatoare si de cateva zile ma tot gandesc de la ce anume sunt. Gresala numarul unu: incerc sa inteleg cu mintea ce tot cu mintea creez :))) haha. Nu merge asa. Evident ca ea ma pacaleste sa ignor durerile si sa ii dau inainte cu ce fac. Si ce anume faceam? Din nou, ma suprasolicitam. Pentru ca intr-adevar mi-am propus niste lucruri, am niste termene limita pe care mi le-am pus eu mie si chiar muncesc mai mult decat inainte. Si pun imensa presiune pe mine, care culmea, nu e doar a mea. Este presiunea de A DEMONSTRA, de a face totul bine si repede, de a le demonstra parintilor mei ca eu reusesc si ca toate grijile lor sunt nerealiste, de a le demonstra prietenilor si cunostintelor ca Da,SE POATE si nu sunt doar o naiva,visatoare. In mintea mea, daca s-ar putea sa am "succes peste noapte" ar fi extraordinar. Dar de fapt nu ar fi, ca inca un lucru ce ma caracteriza inainte e sa cred ca "TREBUIE sa muncesti mult si din greu" pentru a reusi. Trebuie sa te chinui, sa fie complicat, sa renunti la tine, sa ai zile si nopti nedormite si mai stiu eu cate aberatii...pentru a avea succes profesional! Ca la asta ma refer. TOTAL FALS by the way. Si uite asa fac 10 lucruri deodata, 100 de lucruri rezolvate pe saptamana, pe care altii poate le-ar face intr-o luna cum e firesc..Dar na, eu stiu ca pot! Imi stiu potentialul si stiu cat sunt de ambitioasa, de muncitoare si de capabila. Si mai vine si acea voce care ma "amageste" ca nu am facut destule intr-o zi sau ca nu am voie sa ma opresc, ca nu e momentul sa ma odihnesc inca. Si inca intru in jocul ei. Asta e vocea Oanei cea critica si nesigura pe ea. Nu ma mai reprezinta deloc insa e inca acolo. Recunosc ca inca nu stiu sa o tratez cu compasiune si blandete. Recunosc ca inca ma "supar" pe mine cand vad ca repet vechile greseli, chiar daca acum iubesc ceea ce fac si este pentru un "scop nobil". Cumva am avut dreptate ca la inceput imi spuneam "Ai grija ca e periculos sa lucrezi pentru tine si sa faci si ce iubesti - Nu o sa te mai opresti" haha. Ce bine ma cunosc..Dar la fel de increzatoare am fost ca acum sunt alt om si cumva "ma trezesc" repede si ma dau jos de pe val, sa mai stau si ca o stea de mare pe plaja la soare, fara sa fac nimic. Asadar astazi mi-am reamintit ce sfat mi-am dat eu mie intr-o meditatie la un workshop: "Relaxeaza-te....Odihneste-te....Distreaza-te si tine cont de tine. Bucura-te de viata si de ceea ce faci. Nu mai ai nimic de demonstrat nimanui. Iar cariera nu te defineste indiferent care ar fi ea. Totul o sa fie bine". Astazi sunt recunoscatoare ca mi-am adus aminte ca ma iubesc si ma respect mai mult decat inainte. Si ce credeti? Parca incepe sa se estompeze si durerea de cap.

In final, intelepciunea zilei este sa fiti atenti la voi si la limitele voastre, atat fizice cat si psihice. Si ideal ar fi sa nu fie nevoie sa atingeti limita, ca sa va opriti putin...Ca altfel o sa aveti si dureri de cap Weekend minunat.